Posts Tagged ‘ copilarie ’

Testu’ Lu’ Chirila. Partea 1.


Care este visul tău cel mai important?

Mă trezesc în fiecare dimineață(uneori amiază) și cam 10-15 minute admir tavanul, urc până la el, apoi cobor. Din pat până la tavan există niște trepte invizibile, fiecare treaptă amintește de o clipă de fericire, da da, are multe trepte scara, uneori trec peste zeci de trepte dintr-un pas, cel mai mult îmi doresc să am un tavan atât de înalt încât să nu fiu nevoit să sar peste clipele de fericire.

Ce crezi că ți-a lipsit cel mai mult în copilărie?

Copilăria mea a fost plină de fericire… cu homus-sovieticus, cu mașinuțe grele din metal, cu bule de săpun și haine în tonuri gri, cred că cel mai mult în copilărie mi-au lipsit culorile, probabil de asta iubesc atât de mult acum curcubeul.

Care este cea mai mare greșeală pe care ați făcut-o între 16 și 20 de ani? De ce este o greșeala? De ce este cea mai mare?

Cea mai mare greșeală făcută între 16-20 de ani, hmm… indubitabil faptul că am fost inactiv, sau că nu am fost. Fiți activi, citiți, strigați, respectați…

Ce te liniștește? Ce te neliniștește?

Mă liniștește marea, soarele și vântul care mă poartă-n neștire către un loc uitat, numit orașul iubire.

Mă neliniștește indiferența celor care nu ar trebui să fie indiferenți.

Care e cea mai mare frică a ta? De ce?

Cea mai mare frică e că nu voi putea… E aiurea să vrei și să nu poți.

Cum i-ai făcut pe alții fericiți?

Le-am zâmbit 🙂

Când ai fost fericit? Ai spus vreodată asta? În ce context?

Atunci când am văzut-o, atunci când am simțit-o și atunci când mi-a zâmbit. Am mai fost fericit când eram copil, de fapt toţi copii sunt fericiţi, nu există copii nefericiți.

Ce te-a rănit cel mai mult până acum la: prieteni, colegi, familie? De ce?

Ce?!… la prieteni și colegi cred că vorbele spuse pe negândite, asta doare cel mai tare.

SURSA: BED FOR LOVE:Testu’ Lu’ Chirila. Partea 1.

Anunțuri

Suflet de copil


Ambient recomandat(click)

Ieri am zărit fericirea, ieri am fost foarte aproape de ea, ieri am început să cred din nou în poveşti, în zâne şi prinţi. Ştii unde era? Se ascundea în sufletul unui copil, da, da era chiar acolo şi era multă, atât de multă încât chiar dacă am oferi tuturor fericire, în sufletul acelui copil ar mai rămâne ceva. De fapt fericirea era chiar sufletul copilului, de fapt copii sunt fericire brută, fericire în forma ei cea mai naturală, de fapt copii sunt fericire.

Într-un final am ajuns la concluzia că copii sunt mai fericiţi pentru că procedează instinctiv, pentru că elimină toate raţionamentele, pentru că fac aşa cum cred şi nu aşa cum „trebuie”. Copii îs mai fericiţi pentru că primeşti mai mult atunci când aştepţi mai puţin, iar oamenii maturi nu pot face asta, ei vor multe şi când primesc totul li se pare puţin… trist… foarte trist. Oamenii maturi se cufundă în detalii şi se zăpăcesc, oamenii maturi au nevoie de dureri, de suferinţă, oamenii maturi cred că asta înseamnă să fii matur, oamenii maturi cred că fericiţi pot fi doar copiii, iar ei trebuie să muncească doar.

Ştiţi care-i partea proastă a poveştii? Partea proastă e că încetul cu încetul devin un om matur 😦 dar trecem şi peste asta.

Hristos a înviat! şi vă urez un Paşte Fericit!

Bună dimineața!


Bună dimineaţa, ţară,
Mă trezeşte soarele,
Ies afară cu chitara,
Ciocârlii-fanfarele!

Sună vesel a mea strună,
Vântul duce muzica,
Toată lumea cântă
Melodia mea!

Deși e miezul nopții, în suflețel e dimineață, cred că e efectul desenelor animate 🙂 Apropo, voi ați avut copilărie? Mmm… dacă ați avut atunci re-vizionare plăcută! dacă nu ați avut atunci aveți ocazia să recuperați 🙂

Maria Mirabela și… celebrul Oache

Citește în continuare

%d blogeri au apreciat asta: