Archive for the ‘ Emoții ’ Category

Octombrie.


–         Bonjour! Ne-ați așteptaaaaaaaat?

–         Nu!!!

–         De ce?

–         Așa…

Octombrie(în engleză octomber, a se vedea pe pachetele de 1 leu, negre la culoare), este a 10-a lună din calendar, și vine deja fără octombrei în zilele noastre :D, dar în schimb vine cu testări, le-ați așteptat? Dap cum nu 😀 și cu ploi, le-ați așteptat? Cu ziua profesorului, ziua orașului, ziua vinului, și alte zile, în asta și constă farmecul lui Octombrie, el îi plin de zile. Ploile octombrești cred că-s rezultatul lacrimilor generate de primul val de testări, mbu, c`est la vie.

[Studenții și testările]

Scopul scuză mijloacele, zise Ion și o scoase pe Vasilița la un ceai, Ion era un băiat de băiat, iar Vasilița tocilara grupei, cu ochelari mai mari de cât la Harry(și nu Gary) Potter, și uite-așa Ion a câștigat cel mai prețios loc din cabinet la testare și anume acela din dreapta Vasiliței. Ap iaca, plasamentul e un pilon important, cum zice domnul rector, testările și examenele tot marketing îs 😀

Continuarea în numărul nou nouț al Curierului Economic,

cred că luni-marți apare 😀

Mi-e frică de marea neagră…


Mi-e frică!

Mi-e frică!

Mi-e frică!

Ieri am fost la spectacolul pe care Vica l-o văzut când o fo premiera și după nu-și putea aminti despre ce a fost. Mi-e frică de marea neagră, în sala mică, Valeriu Cupcea îi zice pare-mi se, cu Diana Decuseară pe post de unică actriță, unica, unică și o tonă de replici, o tonă de emoții și o mulțime de subiecte abordate.

Mi-e frică de marea neagră e piesa care te lasă cu temă pentru acasă, e piesa care te răscolește încă vreo zi – două după vizionare, e piesa care merită de privit.

Să o privești e simplu, uite se mai joacă azi, 29.09.10(încă 11 zile până la apariția unei noi constelații), te duci cu 25 de lei la casa teatrului Eminescu și zici: vreau bilet la Mi-e frică de Marea Neagră, dai 25 de lei, primești un bilet, fără loc, fără rând. Sala mică are avantajul de a împreuna pe noi și pe ei(în cazul nostru doar ea) simți actrița cum respiră, o simți.

Acu mă duc la lecții, să le povestesc și ciuvașilor din grupă despre experiența mea și mai vorbim 😀

Apropo, nu găsesc nicăieri cine o scris piesa… șineva m-ajiută?

later edit: kaolin ms 😀

Un ”alt fel de”-ul unui boboc.


[Paragraf introductiv]

Oraş – capitală, stradă principală, clădire pentru unii nouă pentru alţii veche, scări pentru unii prea multe, pentru alţii prea puţine, săli de clasă mai colorate, mai monotone, scaune mai moi sau mai tari, profesori(profi) mai prietenoşi sau… mai… prietenoşi, ziar mai vechi(dar nu învechit), opa, ZIAR. Ziarul ASEMului, pentru ASEM şi al ASEM! Noi suntem ASEM, tu eşti ASEM, el e ASEM, domnişoara de la colţ care fumează, tot ASEM e. Cu bune cu rele ASEMul e al nostru “and we are the power, and we are the best”, aşe-i? Eu am venit aici pentru schimbare, orice individ trebuie să schimbe şi SĂ se schimbe, e firesc, luăm ce găsim mai bun, oferim ce avem mai bun.

Am întins-o cam mult cu introducerea, scurt pe doi, acest articol va încerca să fie un alt fel de, fără reţineri şi complexe vă zic ce am mai văzut interesant pe-aici pe la noi. Succese nouă şi lectură plăcută vouă 🙂

citiți continuarea în noul număr al Curierului Economic, se distribuie pidijeaba în ASEM, apare marți sau miercuri.

Flow Festival 2010. Day 3


day 3

Toţi postmoderniştii şi iubitorii de bunişor sunt aşteptaţi!

Azi avem:

Pe Plaja din Valea Morilor:

  • 10:00 – 13:00 Discuţii teme propuse
  • 14:00 – 17:00 Discuţii teme propuse
  • 17:30 Prezentarea ideilor de proiect
  • 20:00 „√.md”, performance de Nicoleta Esinencu
  • 21:00 Concert Пятый Угол, The MOOoD

www.flow.md

Flow Festival 2010. day 2


day 2

Toţi postmoderniştii şi iubitorii de bunişor sunt aşteptaţi!

Azi avem:

Pe Plaja din Valea Morilor:

  • 10:00 – 13:00 Discuţii teme propuse
  • 14:00 -16:30 Discuţii teme propuse

La  Teatrul de vară:

  • 21:00 Open air cinema

www.flow.md

Azi începe Flow Festival 2010!


Toţi postmoderniştii şi iubitorii de bunişor sunt aşteptaţi!

Azi avem:

La Terasa Uniunii Scriitorilor:

17:00 Prezentarea participanţilor.
20:00 Opening.

  • Video instalaţie & performance de Pavel Braila.
  • Lecturi din proza şi poezia scriitorilor din Republica Moldova.
  • DJ Party 70’s-80’s Moldovan hits.

www.flow.md

Cultură. Incultură. Degradare. Progres.


Frățică uite azi mi-am propus să dezbat un subiect mai delicat. Vorbim despre cultură, mai exact despre teatru, artă teatrală, performance art, grecia antică, roma antică, Renaștere, despre Moliere, despre Hamlet, despre Shakespeare(mamă, am scris cuvântul ăsta fără greșeli din prima), despre paradigme culturale, despre Camus, despre post-modernism, despre Ionescu, despre evoluția sau degradarea teatrului, toate vis-a-vis de perioada istorică corespunzătoare lor și toate văzute prin ochii mei.

Necesitatea tratării acestui subiect izvorăște din repulsia unora față de ceea ce înseamnă astăzi artă, luând ca exemplu concret teatrul.

Voi începe prin a scrie foarte clar și scurt, ceea ce avem acum este o trecere la un nou nivel, iar trecerile la un nou nivel, altfel zis schimbările mereu au fost întâmpinate de mase negativ. Post modernismul de astăzi reflectă foarte bine și calitativ ceea ce avem noi astăzi în societate.

Dar acum să o iau de la început, utilizez doar cele reținute la lecțiile de literatură română și universală.

Apoi uite, dacă mă gândesc bine, primele idei de dramaturgie, puse și în practică apar în Grecia Antică, Sofocle fiind unul din reprezentanți. Ce scria Sofocle, apoi uitași stimași anti-postmoderniști, ar trebui să fiți și contra primelor piese de teatru, Sofocle scria tragedii, despre tot ce îl înconjura, despre probleme, despre ciuma care răpea femei și copii șiu bărbați, el nu era romantic și era departe ca stil de Romeo și Julieta. Nu în toate piesele femeia era tratată ca o regină… În Roma Antică era some shit.

O venit epoca medievală. Cu probleme sociale, cu farse și înșelăciuni, cu moralitate, cu piese despre rolul soției în societate.

Urmează renascentismul, cu comedii, cu Shakespeare, cu Cervantes, romantism, mrr mrr, miau miau, cu drame, de ce? pentru că era exact perioada în care căsătoriile se făceau din interes și nu din dragoste, Romeo și Julieta apar în sec. 18-19, cunoscut și ca perioada teatrului romantic, …

Urmează naturalismul ș-apoi perioada contemporană, expresionismul, fiecare cu ideile sale, iar regizorii evident puneau în scenă ce scriau scriitorii vremii.

Uite așa ajungem în prezent și dăm peste post-modernismul ăsta neacceptat de contemporanii noștri și îndelung criticat, dar postmodernismul are și el frumusețea lui și evident următoarea generație va striga, ehh ce bun era postmodernismul dar nu ca xxx curentul ăsta vulgar și nu mai știu cum. Așa-i treaba cu melancolia și nostalgia aceasta. Think deep and be open minded, artă nu-i doar acolo nu dorim să o vedem. Și actrița dezbrăcată la finalul piesei e o idee și nu pornografie, iar domnița semigoală ce pozează în mijlocul Chișinăului nu e o târfă, ci e modelul unui fotograf care dorește să exprime ceva prin această poză conceptuală.

Apropo. Artă?! sau destrăbălare?! pictură de Renoir.

Plicictis și inspirație.


Zic, băi s-ar cuveni să bag ceva azi pe blog, că nu în zădar widgetul din sidebarul blogului se chinuie și unele cifre din calendar le face cu bold, le subliniază. Fără pic de talent în ale designului interior, (s)exterior, da mă uit așa cu ochiul liber și văz că se cere.

No bene, lucrul bine început, cică, pe jumate e făcut, apoi neică uite că eu am început, dară text boxul ăsta nu s-o umplut instantaneu pe jumate cu text, a naibii proverb, myth busted! lucrul bine început nu-i pe jumate făcut, da îi făcut exact o brînză.

Al treilea alineat și eu încă nu prea am idee despre ce să scriu. Apoi puteam să scriu despre împlinirea unui an de la înscăunarea lui Mihai cel Ghimp în fotoliu de prezident, da mi se rupe de politică(pe termen scurt, până se liniștesc toate babele și uită de referendum). Mai puteam scrie despre arestarea(în sfârșit) a multprea(ne)stimatului Sorin Ovidiu Vântu, fie și preventiv e un pas înainte. Băi unimedio, băi pulbliko, di ci nu ni spui dispri asta? uff, pardoane cer, am uitat că ciuvaku îi tăticu vostru, și cațavencu tace, așteaptă textele pe care să le pulblice în continuare, până atunci mai bagă vreo poantă de kakao despre băse și bocu. Mai puteam într-un final să scriu despre 11 a lu septembrie, despre cât e de pidar Bush, despre cât îs de luzeri americanii, da tot nu-i ce aș vrea cel mai mult. Așa că voi scrie despre faptul că eu azi am rezolvat 2 exerciții la matematică și-s foarte fericit, 1. am aflat gradientul unei funcții cu două variabile și doi am aflat derivata unei funcții cu trei variabile. poate și îi de râs progresul meu, dar dat fiind faptul că de 4 ani numa matematică n-am învățat apoi asta-i succes turbat.

300 de cuvinte, îi suficient pentru un articol care nu spune multe noi, dar face o retrospectivă a zilei de azi. Și apropo cu exact un an în urmă Valodea Voronin ne promitea că revine degrabă la funcția de prezident, ap îți doresc să revii Volodea tot așa cum ai revenit până azi și în anii ce urmează.

Șelibuni. Citesc odată articolul ș-ap bag taguri, ș-ap publică, ne citim curând.

Plouă, plouă, plouă… babele se ouă…[republicare]


Acum 2 ani

Incă o zi… din nou mă las trezit de stropii de ploaie, care lovesc fără milă în geam. Începe să-mi devină antipatică ploaia, precipită lucrurile, le grăbeşte. eu vreau o toamnă caldă, una colorată, vreau sa privesc coroana copacilor, dar… sunt fricos, ma ascund sub umbrela, si… ea nu e transparenta.
Oare ploaia a vazut un curcubeu de toamna, un curcubeu alcatuit din multitudini de frunzulite multicolore.
Oare ploaia iubeste ploaia? Oare ploaia prefera un timp posomorat?
Oare ploaia poate sa raceasca?
Daca nu poate face atunci de ce ploaia… ploua, ea iubeste oamenii posomorati? sau oamenii raciti?

Mie nu-mi place asa, eu vreau caldura, vreau… vreau… vreau emotii, oare cand trece ploaia, vreau sa revad oameni veseli, vreau sa stau in parc, voi nu vreti? nu vreti?

***

Azi. După 2 ani.

Tot plouă, tot îi criză, tot îi glod, de-a hreanu. În schimb azi am fost la film, biutiful, nici să mă gândesc că îi aşa de yummi la gaudeamus, ş-ap katalin varga, mmm, şi at the end Ştefan, aşa neam neam. toţi la final fredonau melodia aia. pdj pdj. mă duc să-mi curăţ pantalonul şi încălţămintea.

flow 2010 Chișinău


%d blogeri au apreciat: